Croquis 1


Prova iahtului taie apa mătăsoasă...ne îndreptăm spre Gibraltar...în dreapta, la tărm, se înșiruie cuminți, portocalii, ultimele clădiri din Marbella...în stânga, suspendati în cer, munți marocani ce se văd doar când atmosfera e foarte limpede...Delfini! Ne repezim cu toții pe puntea cea mai de jos...de-a dreapta și stânga provei, 6-7 delfini lucioși, albăstrii, saltă în ritmul valurilor...par să-și potrivească pasul după al nostru...rămân mult aplecată peste balustradă...nu-mi pot dezlipi ochii de pe spinările jucăușe ale acestor misterioase ființe...ne însoțesc îndelung, până aproape de stânca Gibraltarului, înțesată de bănci și de maimuțe hoațe, certărețe, cu dos purpuriu și mișcări viclene, imprevizibile...de partea cealaltă a strâmtorii, oceanul...și bunul nostru plac...la dreapta urcă, dantelată, coasta Portugaliei, la stânga Marocul, învelit în cețuri albăstrui...facem repede o ședință și decidem că vrem câte un pic din fiecare...un pic de Portugalie, într-un port mic, cvasipărăsit...e în afara sezonului...ne plictisim vreo două zile acolo, mâncăm creveți uriași trași în vin de Porto, cumpărăm tot felul de cârpe colorate din buticurile aliniate de-a lungul marinei...hai în Maroc...și pornim spre coastele viorii ale continentului african, eu cu nostalgii de Marrakesh și parfum dulce de mirodenii în nări, tovarășii mei de drum scufundați, fiecare, în ale lor...
Va urma...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Ce ciudată-i natura umană

Nu mai fiți deștepte, proastelor!

Neveste, consoarte, soții...