Croquis 2

Coasta marocană se desface din cețurile viorii, neprietenoasă...un port ce pare părăsit, până când apare poliția de frontieră și cere, pe un ton lătrat, documentele vasului și pașapoartele...un peisaj selenar, de capăt de lume, se întinde dincolo de dana portului...ne îmbarcăm într-un van cu geamuri fumurii și pornim spre Tanger...orașul năvălește peste noi cu amestecul de culori, arhitecturi și alăturări ciudate, cu voci tari și mirosuri ce se strecoară insidios în păr și-n pliurile vestmintelor...o lumină crudă decupează pe cer, cu linii nete, contururile clădirilor. Ajungem în piața principală, de unde începe labirintul de străduțe strâmte ce adăpostește souk-ul...munți de boia, curcuma, scorțișoară și alte multe misterioase prafuri și mirodenii, pui jumuliți din care picură sângele, înșirați pe sfori, cascade de fructe și legume, mănunchiuri uriașe de mentă, busuioc și coriandru, împletituri măiastre de usturoi, ceapă și curmale, alune, fistic, săpunuri în culorile bomboanelor fondante, dulciuri lipicioase tăvălite în susan, asediate de muște grase, verzui, carcase de miel, plăcinte, haine sinilii, viorii, albastre, purpurii, portocalii...pe mijlocul stăduței curge un fir de apă murdară, uleioasă...suntem o adunătură exotică, îmbrăcați toți în inuri albe, cu sandale scumpe,  meșteșugit împletite în Italia ce pare la un secol depărtare...mă uit la fanta îngustă de cer dintre clădirile jerpelite, ce par să se apropie amenințător și să ne prindă în zidurile lor, pentru totdeauna, imprudenți scarabei încuiați în chihlimbar...amețesc și alunec moale lângă o poartă închisă...următorul lucru pe care mi-l amintesc e un puternic miros de mentă zdrobită...o femeie îmbrăcată în negru, cu fața zbârcită și un nas lung, împodobit cu un neg, îmi freacă tâmplele și încheieturile mâinilor cu un șomoiog uriaș de izmă...

Ieșim din încâlceala de ulițe într-o intersecție largă, cu un trafic nebun, mașini, camioane, biciclete, motorete, cotigi trase de asini placizi, într-o mișcare browniană ce are, totuși, rostul ei secret...

Suntem departe de lume, departe de civilizație, departe de bietele, incolorele noastre repere...îmi agăț ochii de o reclamă uriașă la Coca-Cola, atârnată strâmb pe o clădire...

Tanger...