Despre Vama Veche cu dragoste

 
O noapte și o zi...

Ziua de azi a debutat cu ieri, când am fost convocată, târziu în noapte, la Poesia by Patrizia să analizăm la cald Folk You 2016, să tragem concluzii și să terminăm Chablis-ul de peste weekend...
Azi m-am repezit la prima oră la coafor, pentru că părul meu lung, des și rebel a absorbit toată apa Mării Negre și era de nedescâlcit...la coafor a sunat femeia mea de menaj, care stătea în fața porții, pentru că își uitase cheile...i-am dat instrucțiuni cum să ajungă la coafor, am luat-o în mașină, am făcut cumpărături fascinante cum ar fi apă demineralizată pentru fierul de călcat, pungi pentru gunoi și granule Mr Proper, am lăsat-o acasă cu prețioasele achiziții, am mers pe șantier, m-a oprit poliția pentru că nu am număr pe botul mașinii, l-am pierdut prin hârtoapele de la Vadu, acum e un carton pe care băieții de la spălătoria auto au scris cu carioca mov și cu talent numărul...

Următorul popas, sediul poliției din Pipera...la intrare, o potcoavă spectaculoasă de sticlă mată în dosul căreia ar fi trebuit să stea o funcționară care să dea informații despre rostul ghișeelor ce se întind de-a dreapta și stânga, ornate cu cozi de oameni transpirați...zeci...sute...
Nu era nici o funcționară, blatul de sticlă era prăfuit și plin de amprentele involuntare ale celor ce s-au sprijinit o clipă, vedeam doar spatele costeliv al unei fete ce se așezase să-și tragă sufletul și să-și citească ultimele mesaje de pe feisbuc...
Intr-un final, am găsit un alt ghișeu de informații, m-am așezat la o coadă, împreună cu alți fraieri disciplinați, în timp ce mulți descurcăreți întrebau direct ce-i interesa și plecau mulțumiți.
Am aflat ce acte îmi trebuie ca să obțin numere noi în locul celor pierdute, am plecat, am intrat în șuvoiul fierbinte de mașini de pe Barbu Văcărescu, am ajuns acasă, mi-am sunat contabila și, cu ultimele puteri, i-am spus ce acte sunt necesare pentru blestemata tablă ce pune număr și identitate mașinilor...se va duce ea...diseară, Unico Vero și Corina...

O zi...la o zi distanță de Vama Veche...de care mi-e dor...

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Ce ciudată-i natura umană

Nu mai fiți deștepte, proastelor!

Neveste, consoarte, soții...