Facebook pe înțelesul tuturor

Un text mai vechi...neexpirat...:)

Mulți din prietenii mei din viața reală nu au un cont pe Facebook și mă disprețuiesc discret pentru că eu am!
Sunt zile în care mă disprețuiesc și eu nițeluș din același motiv… de ce?
Pentru că e limpede că cei ce hălăduiesc prin hățișurile FB au o parte moale… neprotejată… neîmplinită… un călcâi al lui Achile… un loc fără solzi, platoșă sau materie cornoasă… o vulnerabilitate… o sensibilitate… o angoasă… o neîmplinire…
Să lăsăm toată gargara asta cu informația, regăsirea oamenilor pierduți pe alte meleaguri în alte timpuri, interesul pentru natura umană sau, pur și simplu, nevoia de a râde…

Facebook este expresia sublimată a însingurării noastre... este un concentrat de viață în mileniul trei… o copie conformă a sufletelor și minților noastre, zbuciumate, neliniștite, frământate, neiubite, negândite până-n coadă…

E un Cerc al Poeților Neînțeleși… o hazna… un centru de ecarisaj… o cofetărie… un bordel… o casă de nebuni… un sanatoriu… un alcov… un cabinet psihiatric… o agenție de știri online… o păcăleală onirică… o florărie virtuală… un fel de National Geographics la îndemână tuturor… o agenție de voiaj mincinoasă… o agenție matrimonială oneroasă… o dependență… un Turn Babel modern.
De ce sunt eu pe Facebook?
Pentru că mă identific în toate cele de mai sus… toate omenești… și nimic din ce e omenesc nu mi-e străin… ca să parafrazez….

Iubire virtuală
Dac-am înlocui lumea virtuală cu cea reală
Nu ne-ar mai plăcea de noi deloc
Aşa că intru şi eu în joc
Eşti frumoasă, îmi scrii
Ai ochi tulburători de baiaderă
Efemeră
Nu ţi se văd sânii, dar pot paria
Că sunt dulci precum o catifea
Pun prinsoare
Că ai mâini prelungi, zburătoare
Şi picioare răpitoare
N-ai vrea
Să ne întâlnim în viaţa reală cândva?
Ba da
Dar eu nu-s aşa
Mă întind spre buton şi grăbit
Dau delete.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Ce ciudată-i natura umană

Nu mai fiți deștepte, proastelor!

Neveste, consoarte, soții...