Folk You

 

Cobor grăbită pe strada principală a Vămii, strecurându-mă prin suvoiul brownian de lume. Sunt în întârziere. Îi promisesem lui Marius că ajung pe la 8 și adormisem în camera de hotel, toropită de cele șase ore de albastru de la Popasul Pescarilor, de nenumăratele platouri cu icre de știucă, hamsii, zargani, stavrizi, calcani ce nu încetau să fie aduse la masă de neobosita Saveta, de Chablis-ul ce curgea în valuri înghețate în paharele niciodată goale, de verva comesenilor...uimită de starea de bine ce-mi ocupa ființa, atât de intensă încât îmi venea să-i strâng în brațe pe toți cei ce-mi ieșeau în cale.

De departe, ecranele uriașe ale scenei decupează cerul înserat cu figura inconfundabilă a lui Florian Pittiș...o mare de oameni așezați pe nisip unduiește în acordurile Omului cu Șobolani.

Trec de cerberii de la intrarea artiștilor și ajung la cortul alb din spatele scenei. Marius mă întâmpină și mă strânge în brațe de parcă nu ne despărțiserăm de doar două ore, îmi pune un pahar de vin în mână și-mi șoptește ce bine că ai venit...Dorina se învârte ca o zvârlugă, cu un zâmbet larg pe fața de etern copil, Rodica Mandache spune că-i e frig, o înfășor în șalul meu, trec mai departe, mă sărut cu Țăndărică și depănăm povești de Carioca, George Mihăiță stă cuminte pe o bancă privind visător la vânzoleala noastră...

Maniii! Mani Neuman, cu părul căzut în ochi, silueta gracilă de veșnic adolescent și vioara în mână, se pregătește să urce pe scenă...mă privește fără să-i vină să creadă...nu ne mai văzusem de mult...

Patrizia râde cu toată gura, răsucindu-și cu vioiciune capul de la un interlocutor la altul...

Sosesc Zsolt cu Daniela și, într-un târziu, Adrian Oianu, cu eterna lui șapcă NY... gata, suntem toți!

Mă așez pe nisip, într-un colț...îmi aprind o țigară, sorb câte o gură de vin și mă las inundată de spiritul acestui loc, înconjurată de oameni dragi și învăluită în muzică ca într-un uriaș chandail...

Pe scenă, trupa Taxi...

Folk You, 2016...mulțumesc, Marius...