Gorgona mondenă



Are ochi de pește fiert, imobili, cu care te fixează dezaprobator și lacom deopotrivă...un scanner foarte performant, ascuns în dosul lor, analizează fiecare piesă de îmbrăcăminte, fiecare pliu al vestmintelor, fiecare centimetru al ființei tale...îți dă mâna moale și rece, și rămâi cu o senzație neplăcută că ți-a luat ceva...cunoaște pe toată lumea și o cunoaște toată lumea...rămâne un mister faptul că e invitată la cele mai neașteptate și improbabile reuniuni, soarele și recepții, lansări de produse de lux, deschideri de restaurante, aniversări diverse...e drept, la lansări de carte am văzut-o foarte puțin spre deloc.
N-a făcut nimic niciodată...nu muncește, nu creează, nu produce, NU!
Există, pur și simplu!
Are o voce mică, schimonosită, de fetiță de pension, cu care povestește prăzii de moment episoade din viața ei și a familiei...
Pune întrebări indiscrete cu aerul cu care ar întreba dacă plouă afară...
Bârfește cu voluptate, minte cu aplomb, compătimește cu ipocrizie, colportează brodat și iscusit, din când în când mai vinde și mai cumpără câte ceva...pe câte cineva...
Arpentează mapamondul, iubește luxul, dă sentințe despre tot, toți și toate...
Are adeseori migrene.
Adoră tot ce strălucește.
Iubește cu patimă banii.
Ar fi perfectă în rol de matroană de bordel, dar a avut înțelepciunea să-și organizeze viața și finanțele...

Gorgona mondenă...nemuritoare precum suratele ei mitice...ați întâlnit-o și voi, cu siguranță...:)

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Ce ciudată-i natura umană

Nu mai fiți deștepte, proastelor!

Neveste, consoarte, soții...