Gri..

M-am trezit într-o zi oarecare
M-am uitat împrejur, si..stupoare
Totul era golit de culoare
De ce, oare?

M-am gândit mai întâi că visez
Așa spunea faimosul vienez
Că visele ce curg din nori
N-au culori

Că trebuie sa fii paranoic sau beat,
Sau un geniu de necontestat
Ca să visezi in culoare 
Frematatoare

Neștiindu-mă nici una, nici alta
Am deschis dulapul cu înfrigurare
Flamandă de culoare
Unde-i rochia roșie, oare?

O cumparasem la Paris într-o deplasare
Si n-am purtat-o niciodata, va jur,
Deși era din velur
Cu broderii marunte de soare
Sclipitoare

Dulapul meu era cenușiu,
În inima mea totul era pustiu
Tu plecaseși de mult...
Si, precis, din eroare,
Ai luat in bagaj tot ce avea culoare...

Snagov, 2011
 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Ce ciudată-i natura umană

Nu mai fiți deștepte, proastelor!

Neveste, consoarte, soții...