Mic tratat de vehemență

Vehemența e bună atunci când:

- e dublată de autoironie, ironie, ușoară blazare, umor

- tratează subiecte futile, cum ar fi preeminența cărnii de vită argentiniană asupra celei boliviene sau prezența obligatorie a brânzei mimolettes în componența fondue-ului de brânză

- ești între oameni foarte apropiați, care-ți cunosc temperamentul, te iubesc în ciuda lui și pentru el

- ești o persoană cu un magnetism personal de excepție

- e însoțită de argumente solide

- poți să o controlezi.

Vehemența nu e bună:

- la beție

- în discuții despre existența lui Dumnezeu, purtate pe la 3 dimineața

- în saloane sau în vizită, în prezența unor oameni pe care îi cunoști prea puțin sau deloc

- atunci când ești gazdă

- atunci când n-ai argumente în spatele tiradei

- atunci când îți lipsește simțul umorului

- atunci când ești sub tratament antidepresiv

- atunci când nu vrei să-ți bați cuie în talpă sau să te legi la cap când nu te doare

- atunci când nivelul intelectual, cultural, informațional, educațional, social al beligeranților e în vădit dezechilibru

- atunci când nu poți să o controlezi.

Cam atât. 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Ce ciudată-i natura umană

Nu mai fiți deștepte, proastelor!

Neveste, consoarte, soții...