Mititei, bere, covrigi, Chopin și Tom Ford...

 

M-am trezit mult mai târziu decât de obicei, pentru că m-am culcat foarte târziu...am pus mâna pe telefon s-o sun pe Corina, căreia îi spusesem că plecăm la 8-8:30...era deja 8:30, iar eu nu eram spălată, îmbrăcată, nici măcar cu cafeaua băută sau bagajele făcute...plecăm pe la 9:30, îi zic...ia-mi covrigi cu mac de la simigeria din colț, zice...covrigii cu mac, pariurile sportive și Instagram, marile plăceri ale Corinei...aerul condiționat, cel mai mare dușman...uit de covrigi, ne întoarcem, luăm, plecăm...ezit un pic între ieșirea pe autostradă prin Militari și cea pe centură, prin nordul capitalei, după care aleg varianta mai familiară mie, nordul...pierdem vreo oră pe centură, se lucrează, vor să facă patru benzi din două, poveste veche de 26 de ani și încă neîmplinită, ieșim pe autostrada de Pitești...negociem la sânge intervalele de aer condiționat și cele fără, ne liniștim când ajungem pe Dealul Negru...din boxele mașinii picură Chopin, suntem învăluite în verdele livezilor și al copacilor ce chenăruiesc șoseaua...sunt atentă la drum, apăs accelerația din când în când, ca în joacă, revin cuminte...vrei mici de Dedulești, întreb...ochii Corinei se rotunjesc, conturul feței se îndulcește și râde cu toată gura, irezistibil...VREAU! Oprim într-o rână, comandăm câte doi mici și bere, cu alcool pentru ea, fără pentru șofer, ne așezăm la o masă...alături, doi bărbați întind câte un mic zemos în muștar, unul din ei, cu o burtă imensă, la vedere, și tricoul rulat deasupra ei, confiscă atenția Corinei...ne întoarcem la farfuriile noastre...deasupra tuturor plutește fumul grătarelor...scot parfumul meu Tom Ford Neroli Portofino, în încercarea de a alunga mirosul usturoiat al cărnurilor fripte pe cărbunii încinși, cumpărăm două sfori de covrigi pentru mama și ne reîntoarcem în liniștea mașinii...intrăm pe valea Oltului...Oltul e verde ca și pădurile din jur, ce se oglindesc în el...Corina ronțăie visătoare un covrig desprins de pe sfoară și privește pe geam, Chopin picură din boxe, eu pierd bătălia și renunț să mai pornesc aerul condiționat...șoseaua se răsucește în fața noastră, sub povara șirului nesfârșit de mașini...

Într-un târziu, ajungem acasă la mama...

Unde lucrurile curg altfel, în grădina fermecată, și mama scoate din cămări și răcitoare minunățiile pregătite cu gândul la venirea noastră...