Faceți căutări pe acest blog

joi, 18 august 2016

Ani de liceu

 
Sună telefonul...răspunde tata...la celălalt capăt al liniei, diriginta mea din clasa a zecea, profesoară de franceză, o femeie înaltă, distinsă, ce-și pieptăna părul grizonant împărțit în două bucle invoalte, aduse savant înspre spate și prinse cu agrafe invizibile...domnule profesor, aș vrea să vă fac o vizită la domiciliu...e vorba de Monica...tata nu avea nici un dubiu că nu poate fi vorba decât de mine, sora mea mijlocie, elevă la același liceu, era un model de cumințenie, conștiinciozitate și performanță școlară.
Vă așteptăm, doamna profesoară!
Eu, de după ușa camerei mele, cu urechile ciulite și obrajii în flăcări, inventariam ultima săptămână, încercând să identific motivul vizitei...ar fi fost multe, unul mai periculos decât celălalt...
Sosește doamna dirigintă, o întâmpină în prag domnul inspector de limba română, acum pe post de tată spășit și îngrijorat...mama, fâstâcită și temătoare, aduce cafele și dulcețuri pe masa din sufragerie...diriginta mea, învelită într-un chandail mauve, înaltă, dreaptă, stânjenită și ea, începe...să știți că am văzut-o pe Monica plimbându-se prin Sub Arini cu un coleg de-al ei, dintr-o clasă mai mică...de mână!!!
Mama și tata respiră cumva ușurați, bine că nu-i vorba de ceva mai rău...diriginta se posomorăște, dându-și seama că ai mei nu realizează gravitatea faptei...sunt chemată la vorbitor...cu voce blândă, doamna dirigintă mă întreabă...e adevărat că te-ai plimbat cu Răsvan prin parc, ținându-vă de mână?...cu ceva zile înainte, în după  amiaza de miere, exact asta făcusem...  mă plimbasem prin parc cu Răsvan...un băiat frumos, ca un zeu grec, cu ochi albaștri și bărbia despicată de o gropiță adâncă...mirosea mereu a săpun Fa, părinții lui aveau prieteni plecați din țară...în pauza mare împărțeam un sandwich cu salam de Sibiu sau o portocală...mergeam la schi la Păltiniș...
Monicaaaaa!!!
Vocea mamei mă trezește din reverie. E adevărat?
Diriginta culege cu vârful buzelor o vișină din dulceață, ia o înghițitură de apă din paharul aburit și așteaptă...trei perechi de ochi stau ațintite pe mine...mă arunc în hău...da, e adevărat!
După care adaug, sinucigaș...dar când ați vrea să mă plimb de mână prin parc cu un băiat, la vârsta dumneavoastră?

Un comentariu: