Fără titlu



Acum înțeleg un pic mai bine, sau cred că înțeleg
Cum și în ce fel se transformă ciuta în cerb

Acum sunt mai prevăzătoare
Să-mi fac provizii pentru hibernare
Lemne, apă plată, vin
Și dulceață de cireșe amare

Acum, dacă privesc,
Tot ce-am gândit atunci gândesc
Ceea ce-mi zice mie
Că totu-i în copilărie

Acum aș vrea încă un palat,
Mai frumos decât ce am ridicat
Dar mă tem
Că orgoliul aduce blestem

Acum, ca și atunci,
Nu vreau prunci,
Să-i arunc în vâltoare nu pot,
Dar poate eu gândesc netot

Acum e liniște aici,
În curte sforăie un arici
Oare liniște am căutat?
Și dac-am căutat, oare-am aflat?

Acum, ca și atunci, prin vine
Îmi curge dorul de tine
Acum, ca și atunci, aș putea
Să mă înfrupt dintr-o dâră de stea

Acum e acum!
Și nu-i cale,
Decât să ieși la drumul mare,
Să-ți lași povara jos din spinare
Și să te târguiești cu înverșunare
Pentru încă un borcan de dulceață de cireșe amare

Snagov, 2013

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Ce ciudată-i natura umană

Nu mai fiți deștepte, proastelor!

Neveste, consoarte, soții...