Moulin Rouge 1990

Era târziu în noapte...sau devreme, în dimineață...

Fetele ieșeau de la Moulin Rouge, cu părul strâns simplu, într-o coadă la spate, fără pic de fard pe obraz, în jeans, cizme cu carâmbul înalt, haine uriașe căptușite cu blană peste tricourile lărguțe...intrau în cafeneaua de alături...au privit o secundă spre masa de lângă geam, după care s-au salutat jovial cu barmanul și s-au cocoțat pe scaunele înalte din dreptul tejghelei.

Femeia și bărbatul din colț nu le-au băgat în seamă...vorbeau aprins, după care tăceau minute în șir, doar ca să reînceapă...vino acasă...știu că am greșit, nu am avut destulă grijă de noi...dar eram atât de fascinat de felul cum s-a răsturnat lumea veche, de libertate, de munca nouă...nu mi-am imaginat niciodată să ajung să fiu propriul meu stăpân...m-am gândit că înțelegi...mai acordă-mi un an de răgaz, ca să fiu sigur că nu visez, că-i adevărat...

Femeia îl privea tăcută, mestecând alene în paharul evazat, cu picior înalt...era prima oară când bea Dirty Martini...de fapt, nici nu prea am chef să rămân la Paris...mă întorc acasă, dar, mai întâi, merg la Crans Montana, la schi...

Sigur, draga mea, tot ce îți dorești...doar să te întorci acasă...