Ne-am uscat

 
Mai ții minte prima noastră noapte de iubire...
A fost o nenorocire
Tu erai distant, încrâncenat, enervat
Eu nu voiam să dorm în pat
Și am dormit in cadă...
Ce năroadă...

Mai ții minte a doua noapte de iubire...
În sfârșit împlinire
Tu erai oricum nemultumit 
C-ai venit
Era deja mai presus de tine
N-aveai chef de fericire...

Mai ții minte oare
În zilele urmatoare
Că n-am mai desfăcut  noaptea de zi
Sub geamul meu se jucau doi copii
Mâncam doar ciocolată
Dintr-o dată...

Mai ții minte când m-ai cerut de nevastă
Era o seară de sticlă albastră
Te-ai pus în genunchi în bucatarie
Gura mi-era uscată, ca de hartie
Mi-ai zis, hai să mergem la mare,
Să vedem cum pleacă păsările călătoare...

Mai ții minte oare, mai apoi...
Nesfârșitele noastre peregrinări în doi
Prin lumea ce nu ne părea îndeajuns de mare
Pe vapoare și avioane zburătoare
De unde ne întorceam istoviți
Fericiți...

Mai ții minte când te-am mințit prima oară...
Era sigur vară
Eu purtam o rochie portocalie
Și o eșarfă liliachie...
M-ai privit cu mânie și-ai spus
Așa a fost să fie...

Mai ții minte cum ne-am chinuit amandoi 
Să mai ducem o viață în doi 
Fără noi
Mai ții minte ce frumoasă era Roma...
M-ai dus să mănânc o înghețată
Asortată...

Mai ții minte, dragul meu drag
Cum m-ai privit din prag
Eu ți-am spus că vreau să mă duc...
Te-ai întors, ai privit înspre nuc..
Eu nu m-am mai uitat înapoi
Înspre noi...

Mai ții minte, știu bine
Iubirea ce ne susura prin vine
Mai ții minte...
Ce pacat...
Ne-am uscat...

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Ce ciudată-i natura umană

Nu mai fiți deștepte, proastelor!

Neveste, consoarte, soții...