Pace

 
De pe terasa suspendată în cer, aud departe, ca prin vată, zvârcolirea orașului...un țipăt de sirenă sfâșie net mătasea norilor...încerc, fără succes, să identific dacă e o mașină de pompieri, salvare sau poliție, dar mă las păgubașă...deodată vrăbiile zvâcnesc, aerul vibrează metalic, pisica se desface brusc, ca un arc...un huruit de sfârșit de lume umple după amiaza...eu îi dau puțină atenție...m-am obișnuit...vecinul meu își ridică de la sol, de pe heliportul de la palat, elicopterul, trece prin fața casei, aproape atingând vârfurile copacilor și se pierde în zare, înspre Săcele...
O corcodușă desprinsă de vânt pleznește scurt capota mașinii, împrăștiind sânge gros, galben-auriu...Corina scrie un articol de care și-a amintit abia acum că trebuie predat azi!
Laurent a ațipit...
Departe de tot și de toate, savurez, cu înghițituri mici, ca să nu se termine prea repede, vinul din pahar și restul de zi...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Ce ciudată-i natura umană

Nu mai fiți deștepte, proastelor!

Neveste, consoarte, soții...