Studenție

 

Trenul alerga pe câmpia arsă de soare...în compartiment era cald...sufocant...mi-am aprins o țigară și am cerut permisiunea să deschid geamul...bărbatul așezat în fața mea s-a repezit să-l deschidă...era înalt, cumva șui, cu gene drepte peste ochii albaștri, minunat îmbrăcat, minunat de politicos...

Ajunși la destinație, m-a întrebat dacă mă poate însoți. Am pornit pe bulevardul larg, am lăsat facultatea mea pe dreapta, am cotit pe prima străduță și am ajuns la prietenul lui, Sorin...de sub plafoanele înalte se desfăceau brațe largi de policandre de cristal...am privit uimită saloanele întrevăzute prin ușile glasvand, sobele late de ceramică glazurată, parchetul auriu de stejar, biblioteca ce urca până în tavan.

Era lume...am trecut de la unul la altul, am strâns mâini, am surâs, mi-am rostit numele...tatăl gazdei, un reputat profesor universitar și mare amator de femei, cum aveam să aflu mai târziu, mi-a zis, râzând...ce te sumețești așa? Am mai văzut sâni frumoși...pentru următorii 6 ani, acea casă avea să fie locul nostru predilect de întâlnire...și bărbatul din tren, iubit și soț, deopotrivă...