Faceți căutări pe acest blog

vineri, 20 ianuarie 2017

Țară mică, mese puține...

 Mă întreb mereu dacă sunt la Paris...mut de pe DIGI24 pe Antene, pe RTV, arpentez feisbucu'...mă supăr că nu voi fi duminică în București să pășesc alături de tovarășii mei de crez, cum am făcut-o în ultimii 27 de ani...vorbesc fără oprire la telefon, strângând mai mult odgoanele ce mă leagă de casă...Parisul, în miezul căruia mă aflu, se îndepărtează, ca o Fata Morgana...îmi vine să-i povestesc coafezei mele de la parter despre Dragnea și amnistiere...mă privește admirativ, în timp ce-și răsucește pe deget o buclă din părul meu răsfățat de uleiuri...îmi dau seama cât de departe sunt și cât de nepotrivită în acest oraș pe care îl iubesc, pe care îl cred al meu, dar care își duce mai departe viața lui...într-o Uniune Europeană din care și acum mă minunez că facem parte, din care mă tem să nu mă trezesc pe dinafară, ca dintr-un vis neverosimil de auriu....peste baltă, un teleormănean cu dinții chenăruiți de tartru, mărunți și tociți, mă reprezintă, volens-nolens, și pe mine, în fața unui papagal galactic, ales de o nație cel puțin la fel de încețoșată ca a noastră...
Aleg să cred că mă scufund în depresie, pentru că, altfel, ar trebui să admit că lumea a luat-o razna!

luni, 16 ianuarie 2017

Pentru Corina, cu dragoste...

 Parisul ieșind din iarnă...la porți, pe alocuri, brazi despodobiți, proptiți de zid, pe care, la un moment dat, îi culege cine trebuie să-i culeagă, după ce îi împachetează în pungi aurii, foșnitoare...în magazine, angajații completează cu produse rafturile golite peste weekend...o drujbă spintecă aerul cu un huruit sacadat, întrerupt de bucăți mici de liniște...la traiteur-ul asiatic, fete mărunte, cu ochi oblici și puțină cunoaștere a limbii franceze, aranjează în panerele din vitrină, cu grijă, dim sum cu creveți și coriandru...pe cer se plimbă haihui nori albi, prietenoși, intercalați de albastru...o doamnă subțire ca o grisină, înfășurată într-un loden cu mesadă de lotru, traversează pe roșu străduța îngustă, spălată de ploaia de ieri...mașinile opresc și privesc cu răbdare pasul șovăitor al femeii, cadențat de căruciorul pentru cumpărături parcă crescut în prelungirea mâinii mici, strânsă în mănușa fumurie...
Am câteva comisioane de făcut, pe urmă timp să gândesc și să mă gândesc, ocupație favorită însoțită de sclipirea scurtă a câte unui avion brăzdând luminatorul din acoperiș...
O aștept pe Corina, plecată haihui să fotografieze unghiuri, ziduri, pietre...
Pe urmă stridii pe terasa încălzită de la Le Winston, cu mâna înghețată pe paharul subțire cu Chablis...:)