Cucoanele din viața mea l

Cucoanele din din viața mea 

Episodul I

Cunosc o cucoană care, de câte ori ne întâlnim, prin oraș, în vreo casă de amici comuni, la sindrofii sau cu alte prilejuri, după ce mă inspectează scurt, din cap până în picioare, cu privire expertă de geambaș de cai, începe să-mi inventarieze hainele și bijuteriile...mă întreabă câte carate are piatra de pe deget, de unde am cumpărat-o, cât am dat pe ea, adaugă că ea știe un loc mai bun, de unde puteam să cumpăr mai ieftin, apoi scoate o lupă micuță, de bijutier, din poșeta de pe care țipă  un logo de firmă cu litere uriașe, aurii...la cerere, scot de pe deget inelul și i-l întind...îmi spune să-l pun pe masă, că altfel ne certăm, dacă i-l dau direct în mână...îl privește concentrată, prin sticla groasă, îmi spune că are mici incluziuni de carbon și un pic de gheață...inventarul continuă cu șalul de cașmir, cu puloverul...mă întorc, amuzată, cu spatele, ca să poate citi eticheta vestmântului, atunci când ea există, pentru că am obiceiul prost de a tăia etichetele de pe haine, imediat după ce le cumpăr...

O altă cucoană, venită din provincie cu gând de căpătuire și faimă (le-a obținut, perseverentă, pe amândouă), tace elegant.

Mult timp, această tăcere odihnitoare, cu ochi mari, curioși, m-a intrigat...tăcerile au marele avantaj, mai ales pentru minți romanțioase ca a mea, să te facă să visezi, să te întrebi ce se ascunde în dosul frunții boltite și a genelor mătăsoase...la un moment dat, suficient de bine înfiptă în societate, a început să vorbească, și, de atunci, am nostalgia frumoaselor ei tăceri.

În panoplia mea mea de grații, pe o poziție destul de importantă, se situează vindecătoarele atotștiutoare. Ele trec prin viață și lume permanent conectate la univers și spiritualitate, poartă amulete miraculoase, își țin bijuteriile în apă cu sare de Himalaya ca să le curețe de impuritatea semenilor ce, din greșeală sau cu bună intenție, le-au atins...plănuiesc, sau chiar au făcut călătorii inițiatice în India, mănâncă rădăcini și orez fiert, cu picioarele încolăcite pe rogojină și degetele împreunate într-o veșnică invocare a binelui, frumosului și păcii mondiale.

Au cele mai inedite rețete și soluții pentru orice, tratamente alternative pentru bolile terminale, adrese de chiropracticieni și energoterapeuți, beau lapte de migdale parfumat cu floare de portocal și sunt, îndeobște, credincioase.

Mai există cucoanele mămoase. Sunt printre cele mai periculoase, pentru că scapi greu de ele. Sunt, de obicei, dar nu e regulă, supraponderale, nu foarte cochete și preocupate de propria lor persoană...nu, ele sunt preocupate să-ți fie ție bine! Te potopesc cu sfaturi necerute pentru cele mai diverse probleme pe care le-ai întâmpina în viață, ferească Domnu să strănuți sau să-ți sufli nasul în prezența lor, gata, ai răcit, trebuie să iei bulina cutare și cutare, să bei ceai cu lămâie și ghimbir, te sună în puterea nopții să te întrebe dacă n-ai nevoie de ceva, te întreabă de o sută de ori cum te simți, de-mi vine să răspund, ca tata, cu umor...mă simt!

O categorie aparte o constituie intelectualele.

Am destule la cingătoare. Sunt ascetice, aspre, inteligente fără blândețe, știu exact care din ultimele apariții editoriale, spectacole, filme merită citite/văzute, disprețuiesc fățiș farfelușurile și răsfățurile femeiești cum ar fi fardurile, parfumurile, cremele, pantofii din ultima colecție Casadei. Dacă vrei, în schimb, poți afla întreaga saga a brandului Casadei, în ce an a fost înființat, de cine, cum, evoluție...

Pe o astfel de cucoană am invitat-o la un concert de cameră la mine acasă, oferit în dar de un prieten. Mă gândeam că le-ar face plăcere, ei și soțului ei, erau în program bucăți bune...CUM? Ție-ți arde de quartete de cameră când lumea se prăbușește, oamenii n-au ce mânca, politicienii sunt corupți, ciuma roșie atârnă deasupra capetelor noastre, încălzirea globală face ravagii și șopârlele cu burta violet sunt pe cale de dispariție, ca să nu mai vorbesc de delfini!

Am lăsat-o să vitupereze și am închis ușor telefonul...n-am mai vorbit cu ea de atunci...

Ca o concluzie, cucoanele din viața mea sunt mult mai interesante decât bărbații din viața mea...:)

Va urma...