Faceți căutări pe acest blog

joi, 18 mai 2017

Anul 2013 să se ducă unde a înțărcat mutu iapa!

Știu că vă bag în ceață, dar am găsit, într-o conversație privată, un text dintre anii 2013-2014, și m-am gândit să-l pun aici, să nu se piardă...:)

2013 să se ducă unde a înțărcat mutu iapa!

Am uns tartinele cu foie gras și le-am pus câte un moț de dulceață de ceapă...am îngrămădit mușuroaie de icre negre pe feliile subțiri de pâine...nu ca la ultima petrecere la care am fost, unde erau două, trei bobițe înotând într-o mare de unt, ca să nu zică oamenii că n-au servit caviar....icrele de Manciuria au vârfuit un bol micuț de cristal, după ce am mancat jumătate de borcan...ce vreți, sunt preferatele mele....

Am răsucit jambon de Serrano pe grisine, am desfăcut brânzeturile din hârtiile lor foșnitoare, să le las să odihnească o oră în penumbra răcoroasă a cămării...am rânduit cu dragoste paharele svelte de cristal pe tava de argint, în așteptarea spumoasă și foșnitoare a șampaniei...
Am aruncat o privire mustrătoare plebeelor sarmale ce se rumenesc în cuptor....m-am întreținut grațios în franceză cu cocoșul scăldat în bourgogne....am verificat trufa trufașă de ciocolată neagră...gata !

Acum pot să mă pun pe plâns....că an rău ca ăsta n-am avut de când mama m-a făcut!
M-au năpădit toate relele, mi-au murit oameni dragi și foarte dragi, mi s-au spart conductele de apă și m-au inundat necazurile....am umblat două luni cu Inspecția Tehnică a mașinii expirata, mi s-au tocit plăcuțele de frână în ajunul Crăciunului, mi-am pierdut o brățară scumpă la care țineam ca la ochii din cap, m-a părăsit somnul, mi-am pierdut cea mai bună prietenă, scurt și neconcludent, intr-o buză de neînțelegere, am tăiat nucul de la lac, mi s-au terminat lemnele pentru șemineu și pas sa-ți mai aducă cineva altele până după Sfântu Ion....

Da nu vreau să mă gândesc la nimic....vin musafirii, pentru o petrecere de an nou în pijamale, la gura sobei, poate cu putină muzică, povesti, vin, șampanie....cu tristețe permisă...fără pocnitori, artificii, petarde...

Anu ăsta să se ducă unde a înțărcat mutu iapa .... Iar voi să vă duceți pe unde aveți de dus, petrecut, băut, povestit, iubit, cântat, dănțuit...și să vină ălalaltu...ăla nou...că măcar nu știm nimic despre el....

La mulți ani....

Honey, I'm home!




Am aterizat la București, vă mulțumim că ați zburat cu Air France...vocea stewardesei mlădiază cuvintele, întâi armonios, în franceză, pe urmă poticnit și aproape neinteligibil, în engleză...avionul rulează pe pistă în taxi mood, suntem încă departe de cordonul ombilical ce ne va scoate în aerogară...oamenii își desfac centurile, se ridică în picioare, încep să deschidă compartimentele pentru bagaje...cam ca în RATA de Slobozia...seat down! SEAT DOWN AND KEEP YOUR SEATBELTS FASTENED!
Stewardesa își pierde dulceața din glas, cuvintele sună metalic, își părăsește microfonul și începe să alerge pe culoarul dintre scaune, punând oamenii la loc și închizând cu zgomot sec capacele de deasupra capetelor lor...în sfârșit, avionul se oprește de tot.

Toți pasageri se ridică în picioare, se îngrămădesc unii peste alții pe coridorul strâmt, un bărbat cu un tatuaj elaborat pe antebrațul stâng îi scapă în cap o sacoșă cu cumpărături din aeroport unui domn cărunt din fața lui, un copil mic începe să urle ca din gură de șarpe înspre coada avionului, oamenii se încalecă, se înghiontesc, se freacă unii de alții, după care rămân supendați, înțepeniți în poziții grotești, ca un tablou vivant, până la deschiderea ușilor, când începe o altă luptă, care să iasă primul din încleștarea scaunelor...

Ies afară din aeroport și mă îndrept spre un taxi ce așteaptă, primul în linie, clienți...aveți aer condiționat? Am, dar nu-i dau drumu, că consumă! Povestea se repetă și la celelalte două din spate...într-un târziu, găsesc un șofer cu ochelari cu ramă aurie, cu aer de profesor universitar, cu geamurile mașinii închise...înăuntru e răcoare, aerul condiționat e în funcțiune, îmi pune bagajul în spate, închide ușa glisantă și întreabă, politicos...pe unde vreți s-o luăm, prin Piața Victoriei sau pe Dorobanți?...

M-am întors acasă...în tara pe care, dacă n-ar fi existat, nimeni n-ar fi avut atâta imaginație să o inventeze!