Postări

CINE NU SARE/NU VREA SCHIMBARE

Imagine
 Azi dimineață, pe la 3, am sărit într-un taxi, înghețată bocnă de 5 ore de stat în fața guvernului...îmi lăsasem mașina, pentru că nu se mai putea înainta, pe Căderea Bastiliei (ce potriveală), într-un parking despre care am aflat ulterior că aparține unui stabiliment de masaj erotic... Taximetristul, un om la vreo 45-48 de ani, a început să mă prelucreze...ce căutați în stradă? Nu vedeți că vă manipulează ăștia, Soros, ONG-urile? Și Iohannis, futu-l în mă-sa să-l fut, de unde are atâtea case? Din meditații, ai? Ticălosul! Adineauri am dus la adresă un domn avocat, care mi-a spus că bine au făcut că au adoptat OUG!... Tăceam chitic...dacă aș fi ripostat, riscam să mă trezesc în stradă...în mașină era cald și bine, și singurul meu gând era să ajung în parkingul înghețat, să-mi recuperez mașina...nu voiam să explic nimic, nu voiam să conving pe nimeni, mi-am dat seama că cei ce gândesc ca el sunt irecuperabili...:( Ajunsă acasă, mi-am smuls hainele de pe mine, am intrat sub duș și am st

Țară mică, mese puține...

Imagine
 Mă întreb mereu dacă sunt la Paris...mut de pe DIGI24 pe Antene, pe RTV, arpentez feisbucu'...mă supăr că nu voi fi duminică în București să pășesc alături de tovarășii mei de crez, cum am făcut-o în ultimii 27 de ani...vorbesc fără oprire la telefon, strângând mai mult odgoanele ce mă leagă de casă...Parisul, în miezul căruia mă aflu, se îndepărtează, ca o Fata Morgana...îmi vine să-i povestesc coafezei mele de la parter despre Dragnea și amnistiere...mă privește admirativ, în timp ce-și răsucește pe deget o buclă din părul meu răsfățat de uleiuri...îmi dau seama cât de departe sunt și cât de nepotrivită în acest oraș pe care îl iubesc, pe care îl cred al meu, dar care își duce mai departe viața lui...într-o Uniune Europeană din care și acum mă minunez că facem parte, din care mă tem să nu mă trezesc pe dinafară, ca dintr-un vis neverosimil de auriu....peste baltă, un teleormănean cu dinții chenăruiți de tartru, mărunți și tociți, mă reprezintă, volens-nolens, și pe mine, în fața

Pentru Corina, cu dragoste...

Imagine
 Parisul ieșind din iarnă...la porți, pe alocuri, brazi despodobiți, proptiți de zid, pe care, la un moment dat, îi culege cine trebuie să-i culeagă, după ce îi împachetează în pungi aurii, foșnitoare...în magazine, angajații completează cu produse rafturile golite peste weekend...o drujbă spintecă aerul cu un huruit sacadat, întrerupt de bucăți mici de liniște...la traiteur-ul asiatic, fete mărunte, cu ochi oblici și puțină cunoaștere a limbii franceze, aranjează în panerele din vitrină, cu grijă, dim sum cu creveți și coriandru...pe cer se plimbă haihui nori albi, prietenoși, intercalați de albastru...o doamnă subțire ca o grisină, înfășurată într-un loden cu mesadă de lotru, traversează pe roșu străduța îngustă, spălată de ploaia de ieri...mașinile opresc și privesc cu răbdare pasul șovăitor al femeii, cadențat de căruciorul pentru cumpărături parcă crescut în prelungirea mâinii mici, strânsă în mănușa fumurie... Am câteva comisioane de făcut, pe urmă timp să gândesc și să mă gândes

Soros, Ursu și telemeaua de capră

Imagine
  Am avut un vis azinoapte...de fapt, un coșmar! Se făcea că Soros era în bucătărie și mânca telemea de capră cu roșii și pâine de secară... Când l-am întrebat ce caută la mine în casă în puterea nopții și, mai ales, cum a dezactivat alarma, mi-a spus că are servicii speciale care se ocupă de asta și m-a rugat să-l adăpostesc câteva zile, că se ascunde de poporul român, furios că le-a furat țara. Când m-am trezit, am sunat-o pe mama care mi-a povestit că a visat că Soros era cățărat în nucul din curte, la furat de nuci...curios, Ursu, ciobănescul de Bucovina mare cât un vițel, nu l-a lătrat deloc, ceea ce ne-a condus la concluzia dureroasă că cerberul maică-mii e ori agent american sub acoperire, ori ungur! Pe finalul visului, mamei i s-a părut ca o vede pe Alina Mungiu încercând să sară gardul din fundul grădinii, în timp ce Nicușor Dan făcea scara și Clothilde Armand ținea de 6! Cum vă ziceam, o noapte de coșmar!

Cicciolina parlamentară sau înfrățirea Ungariei cu România

Imagine
  Vă amintiți, probabil, de sulfuroasa membră a Parlamentului italian, ce-și înființase partid și venea la slujbă cu umerii goi și cunună de flori în părul despletit...a invitat-o, pe vremuri, la o emisiune TV, chiar și, pe atunci faimosul, naș cu pălărie... Zilele trecute, din curiozitate electorală, m-am uitat puțin pe listele cu propuneri pentru forul legislativ ce va să fie ales cam în același timp cu tăierea porcului de Crăciun, și am văzut o pleiadă de tinere promițătoare, care Lolite, care Desdemone, câteva Dame cu camelii, puține, ce-i drept, toate aspirante la un scaun de deputat sau senator în Parlamentul României. Cu ochii încondeiați, gene din păr de nurcă puse fir cu fir, decolteu generos imposibil de potolit de șiragul de perle împrumutat de la o mătușă bolnavă de artrită, cămășuțe albe office, cu două numere mai mici, plesnind din nasturii sidefați peste busturile voluptoase, aceste minunate Ciccioline așteaptă cu încredere și nestrămutat ambâț să legifereze pentru popor

4

Imagine
  Patru tăceri, patru rânduri de gânduri paralele, patru colțuri de lume, patru îngrijorări independente una de alta, patru vieți împletite și despletite de drumuri, sărbători și întâlniri, patru seturi de vorbe tampon...patru preferințe culinare, patru digestii, patru pahare cu forme și licori diferite, patru feluri de a vedea cerul și culorile...patru tristeți bine camuflate sub fard și râs... Ne naștem și murim singuri, asta o știm deja, dar trecem la fel de singuri prin viață, răniți sau rănind, uneori voluntar, alteori din nebăgare de seamă...la capăt de drum, rămâne dulceața unei după amiezi de miere și gustul unui bob de strugure strivit între dinți... Stai jos, 4!

Mai zi-ne-o o dată, Gyuri!

Imagine
  Hai, zi-ne-o pe aia cu chinezu! Ne înghesuiam vreo 15-20, în bucătăria mică de bloc...Gyuri își îngusta ochii, își umfla obrajii, își țuguia buzele și începea să vorbească pițigăiat, legănându-se de pe un picior pe altul ca un mandarin mic...ne tăvăleam pe jos de râs și îl rugam, mai zi-ne-o o dată, Gyuri...se scărpina în cap, cu o figură serioasă, lungă, iar pe noi ne bufnea râsul instantaneu...întindea mâna după chitară și îl ascultam cântând, melancolici și cuminți, așezați care pe unde apucam, pe un colț de masă, pe taburete, pe dușumeaua învelită în linoleum, sorbind câte o gură din Cabernetul Sauvignon de Murfatlar, foarte în vogă pe atunci...în clipa următoare, începea să declame Mama lui Ștefan cel Mare, cu patos și privirea rostogolită în tavan, și iar ne scutura, molipsitor, un râs întretăiat de lacrimi...oprește-te, Gyuri, că ne omori!!! Eram studenți... Mai zi-ne-o o dată, Gyuri!